Carving Magic

Product Information

Multe și nenumărate mărgelele amintirilor. Multe și nenumărate lacrimile întristării. Multe și nenumărate clipele în care dragostea încă veghează ca un ultim soldat în apărarea eternității. Mai respiră a flori și ciocolată, în toate culorile, în toate nuanțele, în toate aromele. Acolo în casele de îngrijire de la capătul străzilor. Străzi prăfuite de minutele realității. Unde aducerile aminte dansează îmbrățișate cu lacrimile și adorm în neuitare cu dragostea. From 1st July 2021, VAT will be applicable to those EU countries where VAT is applied to books - this additional charge will be collected by Fed Ex (or the Royal Mail) at the time of delivery. Shipments to the USA & Canada: Aşadar, poeta Simona Prilogan nu e o novice pe tărâmul poeziei, mai ales, şi merită să fie cunoscută de un public mai larg, căci versurile sale dezvăluie emoţii adânci – dragoste, durere, emoţii legate de condiţia umană, tristeţe şi uneori neputinţă. Sensibilitatea acestora emoţionează şi invită cititorul la cugetare. O lectură atentă ne scutură, ne provoacă, ne intrigă. Ce resorturi sufleteşti o îmboldesc să scrie Ochi de poveste? Ne punem întrebarea : este oare „povestea aceasta” iniţierea în actul creaţiei? Se eliberarează Simona Prilogan de noapte, de tot ce e nor, de sumbru, de „iarnă târzie” şi se abandonează în vers? Aşa se pare. Şi reuşeşte „să-şi poarte lumina-n firesc”, aşa cum mărturiseşte în poezia ce deschide volumul, Mănuşă pe vânt şi să dea aripi speranţelor. For 8 years now, Simona is living in UK where she enjoys her profession as a radiographer, and her writing as her biggest passion. Viața și-a urmat cursul cu bune și rele. Pentru că sunt persoana care, în locul văicărelilor, caută soluții, azi pot spune cu bucurie că mi-am schimbat profesia, mi-am redescoperit inspirația sau ea m-a regăsit pe mine, și iată că împreună facem pași mărunți dar siguri pe drumul creației.

Her first traditional published poetry book, " Visarile dintre castani" (Daydreams among chestnut trees) came out in 2021 at Siono Publishing House, in Romania. Austin Macauley are one of the fastest-growing publishers, striving hard to give authors the best chance of succeeding in an increasingly crowded market. With headquarters in London, New York and Sharjah, Austin Macauley Publishers™ have established themselves as an energetic and innovative independent trade publishers. Publisher DetailsDupă o experiență brutală în 2013, de aproximativ 6 luni în Belfast și revenirea în țară, în 2014 am decis că este momentul să iau din nou calea pribegiei. De data acesta nu m-am mai întors. Am plecat singură, cu un bagaj mic de mână dar cu un mănunchi uriaș de speranțe. Adaptarea a fost rapidă poate și datorită faptului că gustam încet, încet, cu bucurie, din libertatea cotidianului englezesc. În Nottingham am învățat noul sens al cuvântului acasă. Tot în Nottingham am descoperit un grup de artiști care m-au primit cu entuziasm printre rândurile lor. Noile mele scrieri literare în engleză au fost publicate în 6 antologii marca All Poetry din SUA și în 3 antologii din Marea Britanie. De asemenea, graţie domnului Romeo Rosiianu, câteva scrieri în limba română au fost publicate anul trecut în 2 antologii ECreator, lucru ce m-a bucurat enorm!

Simona has been writing since her childhood, in her native language, Romanian. Eleven years ago, she set up a new life adventure that began with learning English in her own. Today she is proud and happy to announce that some of her dearest English poems found a cosy home in a petite collection that would come out by 3rd February at Austin Macauley Publishers. The book is named “Carving Magic” as Simona sees all her living paths as magical twisting, despite reality struggles. Vezi tu, eu aici m-am născut, îngânând șoaptele mării, colorându-mi mai apoi diminețile cu poveștile aruncate peste lume și gânduri, în nuanțe de verde și turcoaz, legându-mi speranțele de vântul-fluture ce îmi împinge voința până dincolo de orizontul albastru, în timp ce serile mă îmbie să pictez pe foițele catifelate ale viselor, valsul valurilor, cântul dorului și neuitările pământului prins în îmbrățișările de ape, iar pentru că toate acestea se doreau definite, le-am numit simplu Viață, dincoace prin mine și dincolo de punct.” Welcome to Lahore, ma’am!” îmi spuse încă o dată în timp ce coborâsem în mulțime. Oprisem în fața restaurantului, iar o altă mare de oameni, gânduri și emoții mă aștepta să încep o nouă aventură. Am comandat biryani și paratha iar în așteptarea lor îmi ascultam gândurile cum îmi vorbeau, printre zumzetele unor muște prietenoase ce își traficau firimiturile căzute printre mese. Un tablou în care toate nuanțele purtau căldură și comfort. Probabil că lecții interesante de viață musteau printre crăpăturile secundelor, într-o lume cu totul nouă pentru mine, în care am înțeles pentru prima oară că universalitatea cuprinde mult mai multe nuanțe în paleta-i, decât cele pe care le priveam dintr-o rutină molcomă în spațiul meu mioritic. Și da, un aha moment m-a făcut să înțeleg că oricât de greu și întortocheat poate părea drumul în viață, se vor ivi întotdeauna portițe pe bucățile de drum despletite între curgeri de mișcare. Și că legea nativului din noi strălucește uneori deasupra oricăror reguli impuse de societate; are nevoie doar să-i dăm voie să se exprime… în trafic… Mișcare într-o structură perfect construită.” Duminicile începeau la fel. Somnul își alunga cu greu vraja de pe față dar soarele pătrundea cu putere printre perdelele vaporoase. Mirosea a fructe coapte și a moșocoarnă. Valea ce se așeza cuminte între prunii împrăștiați dezordonat împrejurul casei, mustea a verde fraged, în timp ce firele înalte de iarbă dansau grațios la braț cu vântul. Soarele mângâia toată întinderea aceasta ce părea ruptă dintr-o filă de basme.” Se spune că nu poți ajuta pe nimeni contra lui. Că uneori destinul croiește niște cărări invizibile, dar puternice, în dansul cu karma. Și că târâm după noi consecințele unor momente nechibzuite de cumpănă. Și toate zilele în care cocorii își iau zborul către lumină, alungați de intunericimea realității.”

E multă toamnă în versurile Simonei Prilogan. E poate toamna din Londra sau din Nottingham, unde aceasta a trăit, care-i umezeşte poezia. Sau e sufletul poetei care lăcrimează şi în care plouă cu tristeţile unei existenţe condamnate la dragoste, dor, durere. Dar se întrevede şi speranţă printre toate picăturile de ploaie şi printre nori, toamnă şi iarnă: Am fost învățați că așa trebuie, că rostul nostru se aliniază orânduirii comunității într-un fel în care armonia se perpetuează. Bătrânii, în înțelepciunea perilor albi, știau cel mai bine cum se cade a fi aranjate piesele acestui puzzle numit „căsătorie”. Dintre toate dominantele, puterea, influența și banul jucau la dublu printre variante. Tot printre ele, dansa și norocul la vedere cu indiferența. Nu interesa pe nimeni însă dacă bucuria își găsea culcușul printre rândurile aranjamentului. Nici dacă emoția exista prin apropiere. Cupidon se pare că nu pășise încă printre hotare, iar iubirea în esența ei pură era prigonită din conversațiile mature, fiind considerată încă un tabu, despre care nu se cădea să pomenești. La schimb însă, iubirea aluneca abrupt în datorie. „Copiii buni ascultă de părinți.” Un clișeu mult prea uzat și abuzat.”